Emoție. Talent. Artă

Emoție, talent, creativitate, artă sunt câteva din cuvintele ce pot descrie ultima perioadă de timp. Vremea nu mă prea ajută să mă plimb cât mi-aș dori, însă am găsit alternative, cum ar fi mersul la film sau la teatru. Nu știu dacă v-am spus, dar îmi place foarte mult să merg la cinema și să mă las vrăjită de magia filmelor.

Cu ce să încep? Cu ultimele filme văzute, deși cu siguranță ați auzit de ele, pentru că sunt apărute recent sau poate chiar le-ați și văzut, dar simt nevoia să împărtășesc cu voi cum mi s-au părut și cum m-am simțit.

Filme

A Star Is Born

„Diana, mergi la film, vei plânge!” Mă gândeam dacă e chiar așa sau doar persoanele respective sunt prea emotive. Ce-i drept și-au găsit și persoana care este la fel de emotivă, adică eu. Bine, am auzit păreri și păreri, unii nu au plâns deloc, unii au plâns prea mult. „A Star Is Born” m-a făcut să plâng, chiar și după ce am ieșit de la film. Când s-a aprins lumina toți oamenii din jurul meu căutau șervețele sau încercau să-și stăpânească lacrimile.

„Ce te-a emoționat atât de mult la acest film?” Da, am primit și astfel de întrebări și am răspuns cum am simțit. Cred că la acest film depinde foarte mult de experiențele pe care le-ai trăit până atunci, dacă te regăsești în personajele respective, dacă descoperi anumite lucruri ce te emoționează și până la urmă contează foarte mult ce fel de persoană ești, dacă poți sau nu să-ți controlezi emoțiile. Am rămas surprinsă de cum joacă Lady Gaga, iar Bradley Cooper..pff..ce voce. Chiar mi-a plăcut mult filmul și merită văzut.

Bohemian Rhapsody

Al doilea film pe care l-am văzut vine și cu o poveste oarecum amuzantă. Să ne întoarcem în trecut puțin. Sâmbătă dimineață, 10 noiembrie, mi-am făcut rezervare la film. Eram bucuroasă, pentru că am găsit locuri, chiar unele foarte bune și abia așteptam să ajung.

Începe filmul, trece o oră, apoi se aude „BOOM!!” și se sting luminile, începe alarma de incendiu, lume panicată, toți parcă au împietrit și nimeni nu mergea spre ieșire, deși alarma continua să-și facă de cap. Ca să înțelegeți, eram pe la mijlocul penultimului rând, sala fiind imensă și cu acces doar pe două părți. Într-un final ieșim din sală, aflăm că doar se luase curentul și că vor face tot posibilul să rezolve defecțiunea. Intrăm în sală, așteptăm 10-15 minute, începe filmul (nu de unde rămăsese), trec 2 minute, apoi BOOM, alarma de incendiu, povestea se repetă. Am ieșit și ni s-au oferit banii înapoi.

A doua zi am mers într-un alt mall, am revăzut prima oră din film, dar de data aceasta am reușit chiar să-l văd pe tot. E ok, se mai întâmplă, pe moment m-am supărat, dar a doua zi m-am amuzat. Trecând peste această întâmplare, filmul a fost unul ce m-a făcut descopăr lumea din spatele succesului trupei Queen. Am rămas surprinsă de asemănarea izbitoare dintre starul formației Queen și actorul ce l-a interpretat pe Freddie Mercury. Bohemian Rhapsody m-a făcut să simt sentimente aflate în contradictoriu, de la emoție, la tristețe, văzând povestea cu sfârșit tragic a lui Freddie. Dacă nu l-ați văzut, chiar îl recomand, atât pentru poveste, cât și pentru coloana sonoră.

Alătură-te gratis comunității 2nomazi de pe nas.io!

Moromeții 2

Nu puteam să nu ajung și la Moromeții 2, mai ales că acum câteva luni, prin primăvară mă plimbam prin Piața Revoluției și era agitație și nu înțelegeam ce se întâmplă. Am întrebat pe cineva și am aflat că se filma o scenă din Moromeții 2. Am tresărit și am plecat de acolo cu un sentiment de bucurie, știind că va apărea și voi vedea actori mari ai României în film.

Filmul este unul ce surprinde o perioadă zbuciumată în care se afla țara noastră. Am plecat de acolo cu o emoție pe care nu o pot descrie, deoarece am văzut personalități marcante ale acestei țări care au jucat impecabil și au intrat în pielea personajelor extrem de bine. Eu zic că e un film ce trebuie văzut, dacă nu neapărat pentru poveste, măcar pentru oamenii talentați pe care îi vei descoperi acolo. Am fost mândră să aud un film românesc în sala de cinema și să admir felul în care a fost regizat și interpretat.

Teatru

Cuibul Artiștilor

Trec de la film la teatru. Sâmbăta aceasta am avut șansa să descopăr o lume talentată în adevăratul sens al cuvântului. La recomandarea unei prietene am fost la o piesă de teatru- „Dumnezeu de a doua zi” la Cuibul Artiștilor. De cum am intrat, am simțit un vibe extrem de pozitiv, o căldură sufletească pe care rar o mai găsești în această junglă cotidiană. Vă mulțumesc, oameni talentați!

Pentru aproximativ două ore am uitat de toată agitația și problemele de zi cu zi și m-am lăsat purtată de ei într-o poveste pe care aș retrăi-o la infinit. Am râs, am plâns, a fost totul atât de real, atât de uman, atât de actual, iar după ce piesa s-a încheiat am rămas cu niște idei extrem de interesante care îți deschid ochii, chiar și dacă nu ai trăit ceea ce ai auzit acolo. Pe lângă faptul că au un concept pe care unii poate nu-l înțeleg, și anume biletul nu costă, însă la final poți dona, nu te obligă nimeni, însă cu siguranță vei trece pe la acea cutie, decorul pe care-l observi chiar de la intrare, te aduce automat în povestea lor. Voi reveni cu drag în acest Cuib al Artiștilor, pentru că #artaseîntâmplă.

Despre artă, talente și emoție a fost acest articol. Sper că v-a plăcut și aștept să-mi spuneți și voi cum vi s-au părut filmele, eventual piesa de teatru în cazul în care ați văzut-o. Aștept recomandări de filme noi, de piese de teatru, dar și sugestii de viitoare articole.

Cum îți hrănești corpul, așa îți hrănești și mintea!