Copilul din mine îmi reproșează că l-am cam neglijat. Oare chiar așa să fie? Stând și analizând ultima perioadă realizez că așa e. L-am înlocuit cu rutina de zi cu zi și l-am hrănit cu stres, frustrări și lucruri negative. Merită?
E atât de ușor de pierdut și totuși atât de greu de păstrat. Te pune la încercare de fiecare dată și chiar uneori îl poți dezamăgi. Însă, dacă știm să-l aducem înapoi, ne va fi cel mai bun prieten.
Într-o lume în care totul merge parcă pe dos, copilul din tine e singura sursă de energie și de bucurie, iar copilăria poate dura o eternitate. Copilăria este la orice vârstă, dar trebuie să o conștientizăm și să o acceptăm, să nu ne fie rușine să recunoaștem că suntem copii. În fond, cine nu și-ar dori să aibă acea puritate și inocență de la o vârstă fragedă când nu cunoșteam ce e aia dezamăgire? Deși, dacă ne lua cineva jucăriile sau culorile era o dezamăgire la momentul respectiv. 😆
Acceptă copilul din tine, pentru că e singurul ce te poate salva de orice lucru ce ți se poate întâmplă și te face să vezi cu alți ochi totul. Îndrăznește să-l scoți la iveală și să te mândrești cu faptul că l-ai putut păstra alături de tine tot timpul.
Dacă e să faci un efort care să merite, e acela de a încerca să-ți păstrezi copilul din suflet. Nu e greu, dar trebuie voință. Ai grijă!
